Resurse naturale

Resurse naturale de suprafaţă
Existenţa unor resurse naturale de suprafaţă şi a unor bogăţii naturale ale solului, contribuie la ridicarea potenţialului economic al judeţului.
♦ Suprafaţa fondului forestier este de 8.664 ha, reprezentând 68,98 % din suprafaţa comunei Stînceni.
♦ Structura proprietăţii pădurilor:

     • Păduri proprietate de stat, 3911 ha
     • Păduri private persoane fizice, 1017 ha
     • Păduri private prin indiviziune (composesorate), 560 ha
     • Păduri private ale bisericilor şi şcolilor, 92 ha
     • Păduri private ale primăriilor, 3084 ha

Pădurile reprezintă sisteme biologice productive care furnizează materia primă necesară industriei lemnului, constituind totodată o importantă sursă de energie. În plus pădurile constituie un habitat pentru numeroasele specii de animale şi plante.
Pădurile cuprind terenurile acoperite cu arbori şi arbuşti forestieri, care îşi creează un mediu specific de dezvoltare biologică şi constituie componenta direct productivă a fondului forestier. Pădurile sunt clasificate după marile grupe de specii în păduri de răşinoase, fag, stejar, diverse specii tari şi diverse specii moi.
Suprafeţele pe care se execută tăieri ale arborilor în vederea valorificării lor sunt reprezentate de suprafeţele pe care se taie arbori în vederea asigurării unor condiţii optime de dezvoltare a arboratelor şi de suprafeţele de pe care se extrag arborii rupţi de vânt, rupţi de zăpada, cei cu fenomen de uscare în masă, suprafeţele defrişate în vederea executări.
Pădurile mai reprezintă şi o uriaşă sursă de venituri, care este constituită din fructele de pădure, ciupercile şi plantele medicinale.

 

Resurse naturale ale subsolului

Varietatea formelor de relief şi a condiţiilor geologico-tectonice, stratigrafice şi petrografice, au determinat o diversitate a bogăţiilor subsolului.
Zăcămintele nemetalifere
Între resursele subsolului, ca importanţă, după gazul metan, sunt rocile nemetalifere utile de diferite categorii (vulcanice, sedimentare, detritice, etc.), prezente în rezerve, practic inepuizabile.
Zona eruptivă montană este dominată de andezit (cariere industriale în defileul Mureşului la Stînceni)  şi de piroclastite andezitice.
O răspândire mai limitată, dar totuşi în rezerve considerabile, o au depozitele mobile de bolovăniş, pietriş şi balast, extrase în numeroase puncte şi folosite ca materiale de construcţie brute sau prelucrate industrial, astfel de rezerve potenţiale de agregate minerale întâlnindu-se pe cursul râurilor din judeţul Mureş.
Substanţele minerale terapeutice
Cuprind întreaga gamă de substanţe minerale utilizate în cura balneară, direct sau prin realizarea unor concentraţii, precum apele îmbuteliate în scop alimentar sau cură.
Zona aureolei mofetice a eruptivului Călimani-Harghita.
Zăcământul Stânceni, situat pe valea pârâului Mermezu, afluent de dreapta al Mureşului, este pus în exploatare pentru îmbutelierea apei minerale. Zăcământul se caracterizează prin ape minerale biocarbonatate, calcice, magneziene şi carbogazoase.

 

Resurse hidrografice
Reţeaua hidrografică

Cursuri de apă din localitate:  - râul Mureş. 
Valea râului Mureş este în formă de V. Viiturile se produc iarna, primăvara şi vara, cele de iarna şi primăvara sunt mixte (din topirea zăpezii şi ploi), iar cele de vara din ploi. Primăvara, în urma topirii zăpezilor şi a gheţii, formaţiunile întâlnite frecvent sunt zăpoarele şi îngrămădirile de sloiuri, care duc la creşterea artificială a nivelurilor.
Debitul maxim înregistrat a fost în 27.12.1995 de 371 m3/s, depăşindu-se cota de pericol (300 cm) la mira de la Staţia hidrometeorologică din satul Meştera.
Lungimea cursului de apă al râului Mureş, pe teritoriul comunei Stînceni este de 9 km. Lăţimea albiei este cuprinsă între 40-45 m, cu o înălţime a malurilor cuprinsă între 0,5-4 m. Panta sectorului de râu este de la moderat la abrupt, în jurul valorii de 2,33 0/00. Altitudinea medie a bazinului este de 968 m şi cea a staţiei hidrometrice este de 621 m.

Afluenţii importanţi ai râului Mureş:
 pârâul Gudea - afluent de stânga, ce depăşeşte ca suprafaţă de bazin 73 km2 şi lungimea cursului de apă de 23 km şi o altitudine medie de 1073 m. La viitura din vara anului 1985 s-a efectuat pe pârâul Gudea o reconstituire a nivelului maxim, rezultând o valoare de 18,7 m3/s.
♦ pârâul Zebrac - afluent de dreapta, cu o suprafaţă de bazin de 23 km2 şi lungimea cursului de apă de 11 km cu o altitudine medie de 935 m.
♦ pârâul Mermezeu - afluent de dreapta cu o suprafaţă de bazin de 13 km2 şi o lungime a cursului de apă de 9 km, cu o altitudine medie de 935 m.
♦ pârâul Marsinet - afluent de stânga, cu o altitudine medie de 895 m, cu o suprafaţă  de bazin de 9 km2 şi o lungime de bazin de 8 km.
Mai există şi alţi afluenţi, mai puţin importanţi:
♦ pârâul Valea Dusii - afluent de dreapta;
♦ pârâul Ciobotani - afluent de stânga;
♦ pârâul Valea Meştera - afluent de dreapta;
♦ pârâul Bisericii Meştera - afluent de stânga;
♦ pârâul Bortii - afluent de dreapta;
Pe aceşti afluenţi se înregistrează frecvent fenomene de iarnă, cum ar fi: gheaţă la mal, năboi, pod de gheaţă. Creşterile de niveluri şi debite se produc primavăra din topirile de zăpezi şi ploi, vara din ploi abundente, pe suprafeţe mici. Viiturile au o durată mică de producere şi în timpul viiturii se transportă cantităţi mari de aluviuni (bolovăniş, pietriş, plutitori). Albiile sunt înguste, cu pantă mare, cu patul albiei format din bolovăniş şi pietriş. Datorită configuraţiei terenului, pe afluenţii de dreapta, cu expunere sudică, apele mari de primăvară se produc mai repede faţă de afluenţii de stânga, care au expunere nordică, unde topirea zăpezii se face mai târziu.