Cadrul geografic

Comuna Stînceni, aparţinând de judeţul Mureş, pitoresc cadru natural al spaţiului carpato-danubian, este situată în extremitatea de nord-est a judeţului Mureş şi este mărginită de Munţii Călimani şi Muntii Gurghiu, de o parte şi de alta a văii râului Mureş, fiind brazdată de pâraie cu debite mici, dar variabile.
Comuna Stînceni se învecinează:
     ♦ în partea de est cu judeţul Harghita, mai precis cu municipiul Topliţa;
     ♦ în partea de nord-est şi vest, se învecinează cu comuna Lunca Bradului;
În ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială, comuna Stînceni cuprinde 3 sate:
     ♦ Stînceni
     ♦ Ciobotani
     ♦ Meştera.
Situată în interiorul arcului Carpatic, comuna Stînceni este favorizată de un relief armonios, care coboară în trepte de la est spre vest, de la cei 2.100 m pe care îi atinge creasta Călimanilor, până în lunca joasă a râului Mureş de la ieşirea din judeţul Harghita, unde altitudinea este de numai 680 m.
Suprafaţa sa de 12.456 ha, coboară în trepte de pe crestele Carpaţilor Răsăriteni, este dominată de rama munţilor vulcanici Călimani şi Gurghiu (în nord-est şi est). Munţii Călimani, situaţi în nordul judeţului, constituie cel mai proeminent edificiu vulcanic din România, cu înălţimi maxime de 2.100 m. Ei se întind spre sudul judeţului, până în valea Mureşului, continuându-se cu Munţii Gurghiului, cuprinşi între valea Mureşului şi Târnava Mare, având înălţimi mai mici, de până la 1.776 m.
În strânsă concordanţă cu substratul litologic, cu relieful, clima şi vegetaţia, învelişul de sol al comunei este foarte variat. De pe crestele înalte ale munţilor şi până în luncile joase ale râurilor, întâlnim o gamă largă de soluri.
În zona de munte sunt specifice solurile montane brune, brune gălbui podzolice sau brune acide de pajişti alpine, brune de pădure acide şi podzolice ferifluviale, iar pe versanţi soluri tinere de grohotişuri, precum şi soluri scheletice.
Corespunzător diversităţii şi complexităţii elementelor cadrului natural, asociaţiile vegetale şi biotopurile faunistice se încadrează în aceeaşi categorie a trăsăturilor variate.
Distribuţia lor în cadrul peisajului reprezintă o reflectare a condiţiilor fizico-geografice trecute şi actuale, oglindind condiţiile de climă şi modificările provocate de om prin înlocuirea vegetaţiei spontane cu plante de cultură, pe arii din ce în ce mai întinse.
Dispuse în etaje, plantele alcătuiesc: vegetaţia etajului alpin, ocupat de pajişti cu ierburi şi tufărişuri pitice;
Fauna cuprinde biotipuri etajate ca şi vegetaţia:
• etajul montan (format din biotopul pădurilor de munte, biotopul apelor curgătoare de munte şi biotopul culmilor alpine şi subalpine), este reprezentat prin ursul brun, cerbul carpatin, râsul, căprioara, cocoşul de mesteacăn, etc în timp ce biotopul apelor curgătoare e reprezentat prin păstrăv, lipan, lostriţă;
• etajul faunei de deal şi podiş în biotopurile pădurilor şi al domeniului forestier stepizat (reprezentat prin căprioara, iepurele, veveriţa, lupul), biotopul apelor curgătoare (prin clean, scobar, mreana, rac, etc.)
 
Arii protejate
Prin Legea Amenajării Teritoriului Naţional nr. 5/2000 (M.Of. PI, nr. 152/12.04.2000) - Secţiunea III- "Zone protejate" - sunt recunoscute în judeţul Mureş următoarele arii protejate :
Parcul Naţional Călimani Sud - propus pentru ocrotirea şi conservarea peisajului, a formaţiunilor geologice, a biodiversităţii prin flora şi fauna caracteristice munţilor, precum şi elementelor endemice sau rare.

Masivul Călimani, măreţ edificiu vulcanic cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2, revărsat pe aproape 60 km de la vest la est, constituie o uriaşă barieră andezitică situată între Moldova şi Transilvania, de unde vin drumurile ce duc spre crestele înalte ale „furnalului" adormit de veacuri.
Pe cuprinsul Parcului Naţional Călimani nu există variante de cazare. Există locuri de campare special amenajate dormitului în cort, în caz de urgenţă staţia meteo de pe vârful Retitiş având disponibile câteva pături de serviciu, pentru personalul de acolo.
Substratul geologic al Munţilor Călimani, care-i situează printre cei mai reprezentativi munţi vulcanici de la noi din ţară, a imprimat florei şi vegetaţiei sale particularităţi dintre cele mai specifice pentru masivele vulcanice.
Cu toată bogăţia şi diversitatea lor floristică care-i caracterizează, ei au rămas puţin cercetaţi sub aspect botanic. Motivul cel mai de seamă care a împiedicat pe botanişti să efectueze cercetări mai sistematice în aceşti munţi este sălbăticia lor.
Primele explorări botanice în aceşti munţi au fost întreprinse de E. Pop (1949), cu ocazia cercetării mlaştinilor existente în acest masiv. Mai târziu au efectuat cercetări în aceşti munţi şi alţi botanişti dintre care amintim pe: Csuros St. (1951), Raţiu C. (1970), Coldea Gh. (1973), Mititelu, şi recent Manoliu Al. (1985,1989,1994), Bartok K., Hohn M. (1996), Horeanu Cl. (1997).
De asemenea, s-au mai efectuat o serie de studii care au inclus şi capitole de floră şi faună (Institutul de Cercetări Biologice Cluj-1974, Institutul de Cercetări Biologice Bucureşti, Universitatea Bucureşti- 1994).

Ferigi
În locurile cu mai multa umezeală, umbroase, îşi etalează frunzele penate, ferigile, considerate de specialişti, plante inferioare. Acestea sunt răspândite în toata lumea şi cuprind în jur de 2000 de specii. Ferigile sunt definite ca plante vasculare care nu produc sămânţa, dar se reproduc prin spori care iniţiază o alternanţă de generaţii.
În Parcul Naţional Călimani au fost identificate 42 specii de ferigi.
 Geologie: Munţii Călimani se înscriu în categoria celor mai tineri munţi din ţară, cu cratere în prezent stinse, formate la sfârşitul terţiarului.
Clima: Lucrările de specialitate (Bândiu, Donita-1985), încadrează zona în tipul de climat „Călimani-Rarău", caracterizat sub aspect termic drept rece iar sub aspect hidric, moderat uscat.
Soluri
În urma sondajelor efectuate (Iancu,1976), s-au delimitat următoarele unităţi taxonomice de sol:
• Andosol tipic - pe depozite de pantă de grosime ridicată, format din piroclastite hidrotermalizate, cu volum edafic mijlociu oligomezobazic, oligomezotrofic, de productivitate mijlocie, cu moder.
• Brun acid criptospodic (andic) pe depozite relativ groase de piroclastite, mijlociu profunde, cu volum edafic mijlociu şi mare, oligobazic, oligotrofic, de productivitate mijlocie, cu moder-humus brut.
• Brun feriiluvial podzolic(andic) pe depozite de andezite cu piroxeni, cu volum fiziologic mic, extrem oligobazic, oligotrofic, de productivitate inferioară, cu humus brut. Masivul Călimani, prin forma şi structura sa specifice vulcanilor, obligă apele care îl brăzdează - tributare Someşului, Mureşului şi Bistriţei moldoveneşti, să-şi desfăşoare radiar cursurile.
Râul Neagra Sarului îşi adună apele de pe flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vulcanice pe care a ferestruit-o adânc.
Partea nord-vestică e străbătută de râul Dorna şi afluenţii săi, flancul sudic al Călimanului e drenat de râuri mai dese cu văi largi. La est întâlnim pârâul Răstoliţa. La baza vârfului Retitiş spre Topliţa, se află lacul Iezerul Retitiş (~1970 m), lac de baraj natural, de unde îşi adună izvoarele pârâul Puturosu.